miercuri, 21 ianuarie 2009

Intr-o dimineata...

Mai exact, ce urmeaza sa va povestesc s-a intamplat in dimineata asta.

Ora 7:00 dimineata, eu merg spre scoala. Strada este destul de pustie, luminile fiind inca aprinse. E destul de intuneric si racoare.
De undeva din capatul strazii vine un microbuz MaxiTaxi la viteza lui obisnuita atunci cand ajunge in zona asta - adica foarte incet. Cineva care astepta la marginea unui trotuar ii face semn sa opreasca. Masina asta si face apoi isi reia drumul, depasindu-ma pe mine (care mergeam pe jos spre scoala) in acelasi moment.

La aproximativ cinci secunde dupa ce microbuzul trecea prin dreptul meu, o femeie iese in fuga din scara alaturata, se strecoara pe langa mine si o ia la fuga dupa MaxiTaxi - care, cum spuneam mai sus, nu mergea deloc repede. Femeia practic o ia la fuga pentru a prinde traseul. La prima vedere este si inspirata, alergand in stanga si nu in spatele lui, pentru ca soferul sa o vada in oglinda. Trec zece, douazeci de metri...nu opreste, si eu stau si ma gandesc cum e posibil, mai ales ca doamna respectiva mai si striga iar pe strada era o liniste deplina. Cum e posibil sa nu o vada/auda soferul?

Totul se intampla in cateva fractiuni de secunda. Un barbat opreste masina la acei 20 de metri. Inainte de a urca, arunca o privire (era intuneric, dar asta am surprins!) catre femeie. Ea in acest timp nu se opreste din alergat, dar chiar si la viteza aia destul de redusa, e depasita, pe buna dreptate (raportul aspect fizic-varsta isi spune cuvantul). MaxiTaxi-ul o ia din loc chiar cand era cat pe ce sa fie prins din urma, si pot sa jur ca o face de-a dreptul brusc (asa cum fac eu cand iau piciorul prea brusc de pe ambreiaj).

In urma ramane o doamna aflata la o varsta medie, care tocmai a sprintat o distanta maricica cu o viteza aflata mult peste puterile mele, de exemplu, la acea ora. Intre timp vad ca ochelarii i-au cazut pe jos si este epuizata. Stau si ma gandesc ca era important pentru ia sa prinda traseul, altfel nu si-ar fi batut atata capul. In schimb a fost tratata cu cel mai mare sictir nu de una, ci de doua persoane.

Jigodism? Idiotenie? Teoria conspiratiei? (poate femeia era o spioana-terorista-periculoasa)
Greu de explicat, dar parca numai la noi se putea intampla asa ceva.

Chestia asta mi-a stricat dispozitia pentru o buna bucata din zi. Acum ca mi-aduc aminte ma apuca iarasi scarba de oamenii din tara asta.

3 comentarii:

Dreamer spunea...

Daca era atat de important, probabil ca putea sa iasa mai devreme, astfel incat sa-l prinda fara probleme.

Eu imi iau de obicei marje bunicele de siguranta cand plec undeva. E vorba de responsabilitate. B-)

Sirius spunea...

Lucruri din astea sunt la tot pasul in Romania, nu e de mirare. Nu pot spune ca aici in Londra e perfect, dar oricum, lucrurile sunt destul de diferite.


Soferii de autobuz te asteapta aproape tot timpul daca te vad ca alergi si opresc la trecerile de pietoni chiar daca nu e semafor.


Ma miram eu cum de sunt asa de constiinciosi cand am vazut ce fac baietii. Daca te uiti atent prin intersectii vezi uneori niste tipi foarte discreti, cu uniforma companiei de transport si cu o camera foto in mana. Daca vreun sofer o comite, l-au halit instant.


Si ca exemplu, mergeam dinspre centrul Londrei spre casa si la un moment dat am vazut clar cum trece soferul pe rosu. La nici 10 minute dupa l-au oprit si au dat jos toti oamenii din masina si presupun ca tipu a fost trimis la ciuperci.

Stephen G. spunea...

@Sirius, exact la asta ma gandeam si eu. Oare e prea greu sa fie asa si la noi?