Guns N'Roses - Chinese Democracy - Review

Duff si Gilby fac un dueL intre bass si chitara, Matt bate cu pofta in tobe, Slash (cu palaria sa neagra si cu fata ascunsa sub par) incepe sa scartaie din chitara, batand ritmul cu piciorul. Axl alearga de colo-colo, urland : Do you know where the fuck you are? You're in the jungle baby! Wake up, time to die!
Apoi sunt trezit de Nightlosers si a lor "Dragostea-i ca si o raie". E alarma de la telefonul mobil. E dimineata si trebuie sa merg la scoala...
Daca intr-adevar am visat sau nu pe cei de la Guns N'Roses, nu mai tin minte si este irelevant. Cert este ca ceea ce am descris mai sus reprezinta o trupa bestiala care in formula respectiva, este a treia mea formatie favorita (dupa 'Tallica si Maiden).
Ultima data cand un astfel de spectacol, ca cel visat de mine a avut loc a fost undeva prin 1994-95, probabil... Aveam...3 ani pe-atunci. Ghinion.
Intre timp, Axl s-a certat cu Slash si Duff McKagan - oamenii care gandeau cele mai multe din cantecele acelea superbe de la Guns. Alaturi de Matt Sorum la tobe, Slash si Duff si-au luat un solist de 3 lei 50 si au format o trupa de 2 lei 70 (ma rog, parere pur personala) numita Velvet Revolver.
Axl Rose, desi unul dintre cei mai carismatici si talentati solisti din istoria rockului, isi aduna niste muzicieni costumati in boschetari si zice ca a reformat Guns N'Roses. Din 1995 pana in 2008, aceasta tenace formula se chinuie (cu zeci de schimbari de chitaristi, basisti, tobosari) sa compuna un album. Practic din vechea formula, doar Axl si Dizzy Reed (clape si tobe tribale) raman din acea senzationala trupa care spargea topurile la sfarsitul anilor '80 si inceputul '90.
Intre timp, Axl aduna cateva (prea multe) kilograme in plus, isi face codite de rapper si isi pierde total acea voce extraordinara care-l consacrase. Practic din vechiul solist nu mai raman decat tatuajele. Dar persevereaza!

Iata ca in 2008, infamul Chinese Democracy iese, cu gandul sa rupa gura targului. Prima reactie dupa ce asculti albumul este... "I-a luat 13 ani sa faca...asta?!!!" . E normal, cand pierzi de langa tine acei muzicieni speciali pe care ii aveai, e normal sa ai o pana severa de inspiratie. Sa iau la analizat intregul album este inutil. Din 14 cantece, pe mine nu m-au imbiat la o a doua ascultare decat trei, hai poate patru.
[Pana acum, cat am scris din articol, am ascultat un Best Of propriu de la Guns. Acum schimb pe Chinese Democracy, deci atitudinea se schimba si ea].

Deci...din ce am remarcat de pe album :

1.Chinese Democracy - piesa care da titlul albumului, se vrea a fi un Welcome to the Jungle foarte modern. La inceput, se aude un tipat destul de familiar. Probabil o inregistrare cu vocea lui Axl din perioada Appetite for Destruction-Use Your Illusion. In rest piesa nu are chiar nimic special. Multe chitari si solo-uri puse gramada, dar atat. Se folosesc cele doua timbre vocale ale lui Rose - cantatul si .In comparatie cu altele insa, e cat de cat bun.

2.Better - probabil cea mai reusita de pe tot albumul, tocmai pentru ca aduce aminte de vechiul Guns. Vocea suna cat de cat bine si parca si versurile sunt destul de inspirate. Chitarile nu o dau in prosteli mai mult decat trebuie, asa cum ar fi facut Slash. Si ca tot veni vorba de el, pe nicio piesa chitara nu arata ceva deosebit, asa cum vechiul chitarist ar fi facut-o si cu cea mai banala dintre ele.

3.Catcher in the Rye - asta e o combinatie draguta intre un fel de November Rain si 14 years. Faptul ca are fragmente la pian ii da un plus. Vocea lui Axl suna destul de urat si ma gandesc ca live ar suna si mai rau.

4.Riad N' The Bedouins - are solo-uri la chitara cat de cat inspirate fata de restul, iar Rose se vaicareste intr-un mod decent pe-acolo.

In rest, celelalte 10 melodii mie nu mi-au spus nimic, cu toata parerea de rau. Recunosc, ma asteptam de la bun inceput sa fie prost, dar mai rau este ca toate piesele suna superficial, probabil din cauza ca au fost inregistrate cu vreo 6 chitaristi diferiti s.a.m.d.
Ar mai fi de remarcat si Sorry pentru ca il are pe Sebastian Bach (ex-solist Skid Row, altul foarte talentat dar si foarte idiot de felul lui) - nu ca ar face vreo diferenta si This I Love, care este o balada draguta pana in momentul cand intra un solo de chitara ce vrea dureros de mult sa semene cu November Rain. Si cand ma gandesc la clipul acela cu Bumblefoot, sau cum naiba-l cheama pe actualul chitarist, luand ipostaza lui Slash in momentul in care canta solo-ul de la N.R., ma apuca un adevarat dezgust, cu atat mai mult cu cat nu e in stare sa reproduca acea capodopera.

Per total, nu vad de ce cineva ar vrea sa asculte tot albumul Chinese Democracy. Sunt cateva piese care ar merge auzite mai mult din curiozitate. Daca cineva vrea sa inteleaga cine sunt Guns N' Roses cu adevarat, sa se orienteze asupra celor 3 albume ale lor : Appetite for Destruction, Lies si Use Your Illusion (I si II) si sa asculte o adevarata inspiratie pentru generatii, cu o vocea incredibila si un chitarist exceptional.
Democratia Chineza e doar o palida urma din ceea ce a reprezentat candva o trupa de exceptie.
Mai interesant mi se pare ca albumul a fost interzis in China...


Si putin din adevaratul Guns...