Stiti cat de greu e sa intretineti un blog cand vii acasa dupa 8 ore petrecute la scoala? Faceti un mic exercitiu de imaginatie...va treziti la 6:30, la 7 iesiti din casa si pana la 13-14 nu te mai intorci. Multi dintre voi poate chiar o fac, dar eu cateodata simt ca nu mai pot tine pasul. Asa ca o las mai moale, incercand din nou - de data asta mai tare!
Am o lipsa totala de subiecte despre care as vrea sa discut sau sa notez aici. De cateva zile ma intreb care mai este rolul blogului si daca mai are vreun rost sa-l tin, avand in vedere ca mie imi lipseste timpul si inspiratia pe care o aveam odata. Probabil e doar o chestie trecatoare si curand voi avea din nou articolele alea stufoase si cat de cat interesante (si fara subiecte ridicole gen Huidu vs Badea).
De cateva zile tot adorm la 10 seara ceea ce este socant pentru ca eu aveam program fix : 00:00 culcarea, 6:30 trezirea. Probabil ca m-a ajuns oboseala. De fapt, sunt foarte sigur ca de vina este strada mea pe care o strabat zilnic de-a lungul si de-a latul ei spre si de la scoala ce arata ca dupa un bombardament serios. Descopar ca muncitorii romani sunt foarte inteligenti, si astupa gropile sapate cu nisip, nisip care are toate sansele sa se ude pe timp de ploaie. Ghiciti ce...chiar s-a udat. Acum seamana cu o mlastina. Asta in prima jumatate a strazii...in cea de-a doua, pur si simplu nu ai pe unde merge. Trotuarele sunt atat de denivelate incat iti poti rupe cu usurinta picioarele. E un mister pentru mine cum reuseste mama sa mearga pe-acolo, pe tocuri! In plus, pe fiecare particica din trotuar trebuie sa fie parcata o masina, de regula foarte jegoasa, de care inevitabil te atingi, respectiv murdaresti.
Obosesc pentru ca mama insista sa nu-mi mai cumpere 2 elemente foarte importante din viata mea. Chipsuri si branza topita! Este atat de crud. Intr-o buna zi a decis ea ca nu sunt sanatoase (duh! de parca eu nu stiam) - asa ca nu-mi mai ia! Dar e nedrept! Adica oricum o sa murim intoxicati de aerul poluat, de incalzirea globala, de fumatul pasiv sau de substantele toxice din pasta de dinti. Deci care e ideea? In schimb, tot mananc biscuiti si covrigei, covrigei si biscuti de toate formele si culorile, gri, in dungi, cu picatele!
Obosesc pentru ca la scoala exista prea multe ore ce reprezinta o adevarata pierdere de timp. Mi se pare trist ca la economie, profesoara sa-ti predea aidoma unui robot, dar sa nu fie in stare sa-ti explice cate ceva despre crahul financiar prezent in SUA si Europa. Desen, sociologie...parca se scorojesc peretii in jurul meu de cat de plictisitoare si lungi pot fi orele astea.
Obosesc pentru ca tot caut ceva bun de citit si fie nu gasesc, fie nu am timp. De cateva nopti incoace tot visez Letopiseturi ale Tarii Moldovei, noul capitol, ingrozitor de lung, de la Lb. Romana.
Cica se pregateste o greva a profesorilor. Oh, ce n-as da! Va imaginati o greva de doua saptamani? Este ca o vacanta binemeritata pe care nu o primesc decat aia din ciclul primar. Dap, copilasii aia care fac 4 ore pe zi si care invata bastonase si sa numere pana la 10. Nu ca as avea ceva cu ei ; eu am ceva cu ministerul ala inteligent care ia numai decizii stupide.
Ma oboseste si deprima gandul ca nu voi mai apuca sa vad Metallica la vara, din nou in Romania. Pornind de la premisa ca vor incepe un turneu de promovare al lui Death Magentic si in Europa (laolalta cu promisiunea lui Lars ca vor reveni...da sigur!) te gandesti ca...poate, poate! Cand ce sa vezi? NU! Turneul lor se desfasoara numai pe arene acoperite, cu scena in centru. Adica un fel de patinoar sau teren de baschet mare pe care ei sa cante, inconjurati din toate partile de public. Eh, acum sa vedem daca stie cineva o astfel de locatie in Romania. Sau cel putin una destul de incapatoare ca sa gazduiasca un astfel de concert (ca ar veni Metallica, nu Rihanna). Sad But True.
Datorita chestiilor alea enumerate mai sus, obosesc asa de tare incat nu mai am timp sau chef sa scriu la mica mea nuvela - The Thing That Has No Title. A trecut o saptamana fara sa mai asez un cuvant in word, asta dupa ce incepusem foarte promitator. Important e ca povestea traieste la mine in cap, dar oare cand o sa iasa de-acolo direct pe tastatura?
Scriu de un sfert de ora la articolul asta si descopar ca e o mare ineptie. Oh, what the hell...Publish!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu